Satu Mare este reședința și cel mai mare oraș al județului Satu Mare, România. Avea o populație de 115.142 locuitori in 2002.
Geografie Satu Mare
Municipiul Satu Mare se află în județul Satu Mare, în nord-vestul României, pe râul Someș, la 13 km de granița cu Ungaria și 27 km de granița cu Ucraina.
Istoric Satu Mare
Descoperirile arheologice din Țara Oașului, Ardud, Medieș, Homorod, Lazuri etc. au scos la lumină o mulțime de dovezi privind așezările din epoca pietrei și a bronzului; există, de asemenea, dovezi privind continuitatea locuirii acestor ținuturi de către comunitățile geto-dacice după cucerirea romană. Mai târziu, aceste teritorii constituiau o parte a voievodatului condus de Menumorut, una dintre cetățile de apărare din secolul al X-lea fiind la Satu Mare (Castrum Zotmar), după cum menționează cronica lui Anonymus.
După 1543, când cetatea intră în posesia familiei Báthory, se fac schimbări ale albiei Someșului, pentru a apăra cetatea în partea sa sudică, astfel încât fortificația rămâne așezată într-o insulă legată de principalele drumuri prin trei poduri peste Someș. La 1562 cetatea este asediată de armatele otomane conduse de pașa Ibrahim din Buda și de pașa Maleoci din Timișoara. Apoi cetatea a fost asediată de trupele habsburgice, iar armatele transilvănene, părăsind-o, o incendiază. Din însărcinarea generalului austriac Lazarus von Schwendi începe reconstruirea cetății conform planurilor arhitectului italian Ottavio Baldigara după sistemul fortificațiilor italiene în formă de pentagon cu cinci bastioane. Deși în evul mediu, Mintiu și Satu Mare erau două orașe distincte, despărțite de Someș, între 1712 – 1715 cele două orașe se unesc treptat din punct de vedere administrativ. Acest lucru iese în evidență îndeosebi prin numele maghiarofon al orașului, și anume “Szatmárnémeti”, literalmente «Satu-Mare-Mintiu». Actul ce consfințea unirea a fost diploma emisă de Carol al VI-lea la 2 ianuarie 1721, orașului Satu Mare conferindu-i-se totodata și statutul de oraș liber regal.
Datorită privilegiilor economice și comerciale primite începând cu secolul al XIII-lea, Satu Mare devine un însemnat centru al breslelor meșteșugărești. Secolul al XVIII-lea marchează debutul unui intens proces de urbanizare a orașului, din această perioadă datând câteva edificii reprezentative: primăria veche, hanul, o cazarmă, biserica greco-catolică, biserica reformată etc. În anul 1823 se înființează Comisia de sistematizare a orașului, care controlează și dirijează întreaga activitate edilitară. În 1844 se intensifică lucrările de pavare a orașului începute în 1805.
Apar și primele întreprinderi industriale: Moara cu aburi, Fabrica de căramida, Fabrica Neuschloss de prelucrare a lemnului, Fabrica de cherestea, Fabrica Princz, Fabrica Unio. Fiind la intersecția drumurilor comerciale, Satu Mare devine un important nod feroviar. În 1871 se construiește linia ferată Satu Mare – Carei, în 1872 linia Satu Mare – Sighetu Marmației, în 1894 linia Satu Mare – Baia Mare, iar după 1900 liniile ferate care legau orașul Satu Mare de diverse localități ale județului: Ardud (1900), Bixad (1906).
La finele primului război mondial, ca urmare a condițiilor create de înfăptuirea Unirii de la 1 decembrie 1918, orașul Satu Mare, ca de altfel toate orașele transilvănene, cunoaște o dezvoltare evidentă în toate domeniile vieții economice și social – culturale. Marile întreprinderi din oraș, Fabrica de vagoane Unio, Fabrica Princz, Întreprinderea textilă Ardeleana, Rafinaria de petrol Freund, Fabrica de cărămizi, Fabrica de mobilă, prosperă în aceasta perioadă, iar municipalitatea realizează importante investiții în căi de comunicație, școli, spitale, construcții publice, uzine comunale. Tot în acea perioadă, mai bine spus pe 15 iulie 1919 se înființează Liceul Mihai Eminescu, prima instituție de învățământ secundar cu predare în limba română din oraș.
Sistemul bancar și comerțul se dezvoltă în paralel, astfel că în 1929 se înființează Camera de Comerț și Industrie și Bursa de marfuri, care au ca membri 25 de societăți comerciale anonime și 75 de firme industriale și de producție, iar în 1930 existau deja 33 de bănci.
În perioada interbelică municipiul Satu Mare a fost reședința județului Satu Mare (interbelic).
Ascensiunea fascismului în Europa și izbucnirea celui de-al doilea război mondial au produs dramatice modificări ale climatului social, politic și economic al orașului. Vara anului 1940 avea să devină una din cele mai tragice pagini din istoria poporului român: nord – vestul Transilvaniei este răpit prin Dictatul de la Viena, Stalin anexează în urma Pactului Ribbentrop-Molotov nordul Bucovinei, Basarabia și ținutul Herța, iar Bulgaria obține Cadrilaterul. Din toate aceste teritorii, în urma războiului a fost recuperată doar Transilvania, eliberată de Armata Română în toamna anului 1944. Totodată, politica dusă de guvernul fascist maghiar a dus la uciderea a 18.000 de evrei din zona municipiului în timpul administrației pe care a exercitat-o timp de patru ani. După Conferința de la Yalta din 1945, în România – ca și în alte țări ale Europei Centrale, abandonate sferei de influență sovietice de către Puterile Aliate – a fost instaurat comunismul.
Prăbușirea comunismului a survenit în decembrie 1989, în urma unei revoluții anticomuniste care a adus în stradă o mare parte a populației marilor orașe și care a făcut peste 1.200 de victime.